marți, 16 septembrie 2008

senzatie de pui de zeu


eram constienta de tot,de unde eram,cu cine dar timpul parca se tara iar fiecare senzatie se amesteca cu alta si imi umpleau creierul de ganduri..fiecare idee se desira ca dintr-un piept de pui,fiecare firisor de carne era o idee cu mii de intelesuri..speram sa inteleg ceva,sa-mi aduc aminte cand ma voi trezi,aveam impresia ca sunt pe cale sa descopar adevarul absolut,nirvana,pe buddha sau ce sa va intampla cand se vor ciocni faimosii neutroni..ma simteam geniu,un geniu cu dureri de cap care nu se poate concentra la proiectul sau dar stie foarte bine ca e in stare sa il duca pana la capat..ii auzeam pe ceilalti si ii vedeam goi,goi de suflet de sentimente..incercau sa nu se dea de gol,se credeau zei,dar zei mai mari decat orice din imaginatia lor minuscula..din saracia sufletului lor..daca s-ar fi vazut pe ei insusi

eu doar la asta ma gandeam..la inauntrul meu la sufletul meu..credeam ca am sa aflu cine sunt si sensul vietii mele..eram undeva sus..dar ma simteam cu capul in jos si o adiere cu miros de iarna parca ma incalzea in loc sa ma racoreasca..ascultam senzatiile si miroseam simturile,,totul era altfel decat normal si nu puteam sa ma ridic..vedeam si visam..ma simteam prorooc si iuda....

cand ei vorbeau ascultam fiecare cuvant si incercam sa ii vad subantelesurile,ca in clasa a 12-a la comentariul unui esei sau al unei poezii de ion barbu sau bacovia..desfaceam firul ficarui cuvant dar nu in patru ci intr-o mie de sensuri si analizam fiecare persoana dupa fiecare cuvant simtindu-i frustrarile..fiindu-mi mila de fiecare in parte ca au un suflet atat de gol,fara esenta,fara vise fara ganduri..cu totii erau goi..

imi aduc aminte ca la un moment dat am reusit asa cum vedeam in filme sa ma uit la oamenii de langa mine fara sa ii aud,doar ii vedeam cum vorbesc,gesticuleaza incearca fiecare sa fie primul din conversatie..niciodata nu ma putusem detasa de sunete pt ca imi place sa aud,sa primesc sunetele in mintea mea pt a le analiza..acum puteam sa vad totul detasat,parca nu mai eram eu..si ca un om dinafara ma vedeam si ma criticam,poti mai mult ii spuneam mie atunci..esti atat de delasatoare si de lenesa..esti un suflet de zeu si-ti e teama sa iti deschizi aripile ca sa zbori..imi era mila de teama mea de a spune..de aceea nu ma amestecam in discutiile lor,celor care erau langa mine..ma simteam in plus..nu aveam ce cauta in grupul de oameni goi si fara vorbe pline de intelesuri ascunse cum mi-as fi dorit sa aud..

acum eram doar eu,ma simteam eu si imi era bine..am realizat atunci..ca sunt singura..ca nu exista vreun pui de zeu care sa inteleaga ascunzisurile mintii mele..dar eram impacata caci aflasem raspunsul..nu mai e nimeni..sunt singura intr-o lume de oameni goi,fara esenta si fara pic de subanteles,care isi lasa tot golul la vederea celorlalti pentru ca oricum toti sunt la fel si nimeni nu observa ce le lipseste lor..esenta de suflet..ma gandesc ca e ca un abur mov amestecat cu nisip intr-o sticluta mica si transparenta..si esenta asta de suflet miroase a viata..asa cum atunci cand te doare o rana proaspata simti mirosul si gustul de durere pe buze..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

din cauza comentariilor rautacioase am activat moderarea acestora..asta ca voi,cititorii de bun simt sa nu cititi balivernele altora:)