sâmbătă, 19 septembrie 2009

imperfect

Un sacagiu din India avea 2 ulcioare mari atarnate de o parte si de alta a cobilitzei ce o cara pe gat. Unul din ulcioare avea o fisura si, in timp ce al doilea era perfect si intotdeauna asigura o portie completa de apa la sfarsitul lungului drum de la izvor pana la casa stapanului sau, acesta din urma ajungea mereu pe jumatate gol.

Timp de 2 ani acest fenomen a decurs zilnic si sacagiul livra mereu un ulcior si jumatate cu apa casei stapanului sau. Desigur ca ulciorul perfect era mandru de realizarile lui perfecte pana la capat. Dar ulciorul fisurat se rusina de propria-i imperfectiune si se simtea mizerabil ca nu era in stare sa-si indeplineasca rolul decat pe jumatate!

Dupa 2 ani, cel ce se considera un ratat, intr-o zi i-a vorbit sacagiului acolo langa izvorul de apa:

- Imi este rusine de mine insumi si vreau sa-mi cer iertare in fatza ta.

- De ce? l-a intrebat sacagiul. De ce esti rusinat?

-Intrucat am fost in stare, in acesti 2 ani, sa asigur transportul a doar jumatate din capacitatea mea, datorita acestei fisuri care permite apei sa se scurga de-a lungul drumului spre casa stapanului tau. Din cauza mea si a fisurii mele, tu trebuie sa muncesti atat de greu fara sa obtii intreaga valoare a efortului tau" - a spus ulciorul.Sacagiului i-a parut rau pentru batranul sau ulcior fisurat si in semn de compasiune i-a replicat:

- Pe drumul spre casa stapanului te rog sa observi frumoasele flori salbatice ce ne insotesc de-a lungul potecii.Intr-adevar, urcand dealul, batranul ulcior a observat soarele ce incalzea frumoase flori salbatice de-al ungul potecii, ceea ce l-a mai inveselit un pic. Dar la sfarsitul traseului el continua sa se simta prost pentru ca a pierdut jumatate din capacitate si de aceea si-a exprimat din nou tristetea in fatza sacagiului.Acesta i-a replicat spunand:

-Ai observat ca florile erau numai pe partea ta de drum, nu si pe partea celuilalt ulcior? Asta datorita faptului ca eu am stiut intotdeauna despre fisura ta si m-am folosit de asta in avantajul meu. Am plantat semintze de flori de-a lungul potecii si in fiecare zi atunci cand ne intoarcem de la izvor, tu le stropesti. Timp de 2 ani am putut sa culeg aceste frumoase flori cu care am decorat masa stapanului meu. Fara tine, exact asa cum esti, el nu ar fi avut aceste frumuseti care sa-i faca casa mai frumoasa.

Niciunul din noi nu suntem perfecti ... dar putem invata sa ne folosim chiar de imperfectiunile noastre ...

6 comentarii:

  1. Eu ce sa ma fac ?
    Sunt doar poteca pe care pasesc sacagii... (icon melancolic).

    RăspundețiȘtergere
  2. frumoasa povestea dar ulciorul nu are nici un merit,el era spart... si atat. cel care a facut un lucru bun a fost omul pentru ca sa folosit de aceasta imperfectiune pentru a creea ceva bun /frumos/ folositor.cu alte cuvinte atitudinea omului face totul.unii au umblat o viata intrega cu" ulcioare sparte" in spate si au irosit "apa" strigand neincetat in stanga si in dreapta cat de nedreapta a fost viata cu ei... si alti oameni.

    RăspundețiȘtergere
  3. inca o data depinde de unde te uiti; era un imperfect perfect :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit o povestire asemanatoare in cartea "Cercul mincinosilor" de Jean-Claude Carriere,ed. Homanitas.

    RăspundețiȘtergere
  5. Lumea moderna e prea curata si perfecta. Am avut o revelatie cind am observat cum vin niste rindunele si culeg ciltii imprastiati de noi din graba - isi faceu cuib.... Copiii sint invatati sa nu faca nici macar farmituri. Si vrabiile?

    RăspundețiȘtergere

din cauza comentariilor rautacioase am activat moderarea acestora..asta ca voi,cititorii de bun simt sa nu cititi balivernele altora:)