joi, 31 decembrie 2009

sa fiti fericiti in noul an!

o carte buna
o melodie frumoasa
un fluture colorat
o baie in mare
o vodka cu mere/sau un vin/sau un wisky cu gheata(dupa gustul fiecaruia)
o privire prietenoasa
o tigara cand credeai ca nu mai ai
un zmeu care zboara
o discutie interesanta
un prieten adevarat

o scoica ciudata
o iubire patimasa
o piersica zemoasa
un parfum perfect
o frunza uscata
un fulg ce ti se topeste in palma
o pensula magica
un fir de nisip.....................................................................................
......................................................................
.......................................................
..........................................................................ZEN

joi, 24 decembrie 2009

Un film : avocatul diavolului
O melodie :moby-pure shores
O carte :adam si eva-rebreanu
Un pictor : dali

luni, 21 decembrie 2009

mi-as dori ca dupa aceste 2 zile nedormite si dupa cearta de aseara(din cauza faptului ca ma simt singura intr-o mare de oameni)sa te trezesti (nu vorbesc despre o persoana anume ci ipotetic)mai devreme ca de obicei si sa ma gasesti asa cum sunt,cu ochii rosii,in chiloti si sutien varuind bucataria nevaruita de 3-4?ani..asta s-ar intampla daca lumea mea ar fi perfecta..si tot in lumea mea perfecta..ai face cafea asa cum numai tu stii sa o faci,eu m-as stramba ca e amara si am varui impreuna bucataria palavragind despre ion barbu sau rememorand spusele lui al pacino cand juca rolul diavolului..http://www.youtube.com/watch?v=RGR4SFOimlk varuind e mult spus..mozolind cu pasta alba peretii..ascultand chopin,bethoven,enescu,strauss,mozzart,vivaldi,(folder denumit pace)si mi-as dori sa nu ma mai simt batrana,sa nu mai simt ca nu apartin acestei generatii..sa nu ma simt asa de altfel(in sens rau)ca azi noapte mi-a fost pofta sa citesc despre brancusi,newton,dali,coanda si sa descopar o persoana minunata(am scris despre ea mai devreme)sa nu ma simt prost cand imi doresc sa discut si alte subiecte inafara de munca,filme si stiri/starea vremii..imi doresc sa am bani sa-mi cumpar toate albumele ilustrate cu pictori de geniu..nu mai stiu ce ziar le da,imi doresc sa am cu cine discuta despre ultima carte citita si imi doresc sa nu mai aud nimic nou despre pseudo-vedete(da pe orice canal nu conteaza)imi doresc ca macar o data sa aud la munca de la colegi/sefi/clienti un subiect de discutie legat de scris/citit/arta/cultura/religie/filozofie/istorie/..........................................................imi doresc ca varul pe care l-am dat pe pereti(prima mana)sa nu se usuce in halul in care arata ud,imi doresc sa am curajul sa merg in parc si sa fac omul de zapada imens pe care mi l-am promis,imi doresc sa merg la teatru(poate acolo am sa-mi mai calmez spiritul)am senzatia ca lumea a luat-o razna,toti din jurul meu vorbesc despre aceleasi subiecte,la tv aceleasi stiri,pe strada aceeasi oameni incruntati,parca ar fi frati gemeni..nu sunt nici suparata nici nervoasa..trebuie sa caut in dictionar explicatia amanuntita a cuvantului frustrata..vreau sa vad daca este cuvantul potrivit pentru starea mea.
cer ajutor..oficial..daca mai exista acolo undeva OAMENI care citesc aceste randuri..si simt la fel..salvati-ma

mesajul nu e intr-o sticla pe mare ci pe fruntea mea scris cu litere de tipar..
ma intorc la varuit

felicitari fedaykinn pentru reusita.


later edit:am terminat de dat a doua mana de var si-n tot acest timp am realizat ca am omis ceva foarte important:nu ma pricep cat as vrea la nici unul dintre subiectele enumerate mai sus.ideea este ca vreau sa invat despre ele si nu am cu cine,de la cine..si mai am ceva de mentionat..sambata seara s-a oprit lumina in constanta.eram la munca(club)si pret de jumatate de ora am discutat(ascultat mai bine zis)cu un barman de 30 si ceva de ani despre fizica cuantica..imi povestea ca a vazut un documentar pe la discovery unde un profesor de fizica incerca sa explice niste teorii in propozitii cat mai simple citez:"ca sa inteleaga toti prostii,iar eu(zicea el)ma simteam prost ca nu intelegeam nimic cu toate ca simteam ca ar trebui sa inteleg pentru ca omu chiar vorbea despre chestii elementare"
ok am zis ce am avut de zis,acum simt ca voi incepe sa aberez asa ca ma duc la somn..
www.regina25.blogspot.com a scris o poveste.ma simt datoare s-o impart cu toata lumea


A fost odată... Asa începe orice poveste si tot asa a început si povestea care urmeaza.A fost odata un baietel. Un baietel cuminte si frumos, cum isi doreste orice parinte. Era ascultator si-si ajuta parintii in orice moment. Niciodata nu indraznea sa le ceara ceva, nici macar o pereche de pantofi, prefera sa mearga descult. Erau prea saraci, abia de aveau ce manca. In fiecare an de Craciun se adunau in jurul focului si ascultau povesti inventate de ei, rand pe rand. Cand ningea afara, se bucurau impreuna si primeau ninsoarea ca un cadou pretios. Era singurul lor cadou.In noaptea aceea de Craciun, baietelul cel cuminte era trist. Auzise de la prietenii lui despre marile petreceri care se dadeau in casele lor in noaptea de Craciun, despre bucatele delicioase cu care se desfatau, despre cadourile voluminoase care le primeau de la parinti. Dupa miezul noptii, cand parintii lui adormisera senini langa soba, baiatul a incaltat cizmele tatalui si a iesit afara. Ningea ca intro poveste, cu fulgi mari argintii. Zapada scartaia sub talpile sale. Vantul rece ii izbea obrajii. Ii simtea cum ard de emotie. A fost cea mai frumoasa noapte din viata sa. A mers la toate casele pritenilor sai, s-a cocotat la fiecare pe unde a nimerit atat cat sa poata patrunde cu privirea in saloanele luxoase, din care strabatea muzica de sarbatoare. A vazut cadouri minunate: ponei adevarati, balansoare-caluti din lemn, papusi imense, mingi multicolore, trenulete si pantofi din piele lacuita. Si-ar fi dorit si el fiecare cadou, toate ar fi vrut sa le primeasca si el in ajun de Craciun. S-a multumit sa le priveasca si sa se bucure in taina de bucuria prietenilor sai.S-a intors inainte de rasaritul soarelui si s-a bagat infrigurat in patutul lui de langa soba. A adormit fericit si a visat cum se joaca cu soldateii frumos ciopliti in lemn.Au trecut multi ani de atunci. Sa tot fi trecut vreo 2000 de ani. Baietelul nostru a crescut mare, dar odata cu trecerea anilor sufletul lui a ramas tanar si pur, ca in acea noapte. Pentru ca a fost bun si muncitor, a reusit prin munca lui sa-si construiasca propria fabrica de jucarii. Cu timpul a devenit cea mai mare fabrica de jucarii din lume. Avea comenzi din toata lumea, din China, din America si chiar si de la Polul Nord. Ceea ce l-a facut atat de apreciat a fost politica sa manageriala ce consta in faptul ca el personal livra jucariile, exact in camera copilului. Isi confectionase o sanie mare, pe care o trageau 8 reni inaripati. Ajungea cu viteza gandului in orice parte a lumii. Pe la varsta de 30 de ani a cunoscut o tanara frumoasa ca o zeita. A luat-o pe loc de nevasta si a facut cu ea multi copii. Sute, mii de copii au avut impreuna. Si acum, desi sunt foarte batrani, tot mai fac copii. Ii vedeti peste tot: in magazine, la televizor, la prieteni acasa, la teatru, in parcuri. Sunt peste tot. Sunt imbracati la fel, unii au barba, altii nu, unii au burta, altii sunt slabi si cocosati. Dar toti au o singura misiune, aceea de livra jucariile confectionate de tatal lor. Fiecare are sania lui si poate ajunge in orice casa intro clipa. Si oricare dintre copiii sai raspunde la un singur nume: Mos Craciun.La noi in casa a intrat pe geamul de la baia din mansarda. Era un Mos Craciun cocosat si se spijinea intrun toiag alb. Renii nu am apucat sa-i vad, dar i-am auzit batand din copite la poarta. Ne-a impartit daruri si ne-a suflat poleiala in suflete. Fiul meu la inceput s-a speriat, a fost primul lui Mos adevarat. Apoi s-a apropiat de el si i-a intins mana. Si-a insusit repede cadoul, pentru ca a fost cel mai cuminte baietel din lume. La anu il va astepta din nou si se va bucura mai mult. Iar Mosul va veni din nou si-l va imbratisa cu dragoste si-i va pune in fiecare cadou o bucatica din sufletul sau. Inainte de plecare l-am rugat pe Mos sa treaca si pe la voi, daca ati fost cuminti. M-a asigurat ca va trece pe la fiecare in parte si va pune in fiecare pachet si o bucatica din sufletul meu.Primiti-va cu drag cadourile si bucurati-va de Craciun. Si nu uitati ca in fiecare cadou veti gasi parte din gandurile mele de bine!La multi ani, dragii mei!

A fost odată... Asa începe orice poveste si tot asa a început si povestea care urmeaza.A fost odata un baietel. Un baietel cuminte si frumos, cum isi doreste orice parinte. Era ascultator si-si ajuta parintii in orice moment. Niciodata nu indraznea sa le ceara ceva, nici macar o pereche de pantofi, prefera sa mearga descult. Erau prea saraci, abia de aveau ce manca. In fiecare an de Craciun se adunau in jurul focului si ascultau povesti inventate de ei, rand pe rand. Cand ningea afara, se bucurau impreuna si primeau ninsoarea ca un cadou pretios. Era singurul lor cadou.In noaptea aceea de Craciun, baietelul cel cuminte era trist. Auzise de la prietenii lui despre marile petreceri care se dadeau in casele lor in noaptea de Craciun, despre bucatele delicioase cu care se desfatau, despre cadourile voluminoase care le primeau de la parinti. Dupa miezul noptii, cand parintii lui adormisera senini langa soba, baiatul a incaltat cizmele tatalui si a iesit afara. Ningea ca intro poveste, cu fulgi mari argintii. Zapada scartaia sub talpile sale. Vantul rece ii izbea obrajii. Ii simtea cum ard de emotie. A fost cea mai frumoasa noapte din viata sa. A mers la toate casele pritenilor sai, s-a cocotat la fiecare pe unde a nimerit atat cat sa poata patrunde cu privirea in saloanele luxoase, din care strabatea muzica de sarbatoare. A vazut cadouri minunate: ponei adevarati, balansoare-caluti din lemn, papusi imense, mingi multicolore, trenulete si pantofi din piele lacuita. Si-ar fi dorit si el fiecare cadou, toate ar fi vrut sa le primeasca si el in ajun de Craciun. S-a multumit sa le priveasca si sa se bucure in taina de bucuria prietenilor sai.S-a intors inainte de rasaritul soarelui si s-a bagat infrigurat in patutul lui de langa soba. A adormit fericit si a visat cum se joaca cu soldateii frumos ciopliti in lemn.Au trecut multi ani de atunci. Sa tot fi trecut vreo 2000 de ani. Baietelul nostru a crescut mare, dar odata cu trecerea anilor sufletul lui a ramas tanar si pur, ca in acea noapte. Pentru ca a fost bun si muncitor, a reusit prin munca lui sa-si construiasca propria fabrica de jucarii. Cu timpul a devenit cea mai mare fabrica de jucarii din lume. Avea comenzi din toata lumea, din China, din America si chiar si de la Polul Nord. Ceea ce l-a facut atat de apreciat a fost politica sa manageriala ce consta in faptul ca el personal livra jucariile, exact in camera copilului. Isi confectionase o sanie mare, pe care o trageau 8 reni inaripati. Ajungea cu viteza gandului in orice parte a lumii. Pe la varsta de 30 de ani a cunoscut o tanara frumoasa ca o zeita. A luat-o pe loc de nevasta si a facut cu ea multi copii. Sute, mii de copii au avut impreuna. Si acum, desi sunt foarte batrani, tot mai fac copii. Ii vedeti peste tot: in magazine, la televizor, la prieteni acasa, la teatru, in parcuri. Sunt peste tot. Sunt imbracati la fel, unii au barba, altii nu, unii au burta, altii sunt slabi si cocosati. Dar toti au o singura misiune, aceea de livra jucariile confectionate de tatal lor. Fiecare are sania lui si poate ajunge in orice casa intro clipa. Si oricare dintre copiii sai raspunde la un singur nume: Mos Craciun.La noi in casa a intrat pe geamul de la baia din mansarda. Era un Mos Craciun cocosat si se spijinea intrun toiag alb. Renii nu am apucat sa-i vad, dar i-am auzit batand din copite la poarta. Ne-a impartit daruri si ne-a suflat poleiala in suflete. Fiul meu la inceput s-a speriat, a fost primul lui Mos adevarat. Apoi s-a apropiat de el si i-a intins mana. Si-a insusit repede cadoul, pentru ca a fost cel mai cuminte baietel din lume. La anu il va astepta din nou si se va bucura mai mult. Iar Mosul va veni din nou si-l va imbratisa cu dragoste si-i va pune in fiecare cadou o bucatica din sufletul sau. Inainte de plecare l-am rugat pe Mos sa treaca si pe la voi, daca ati fost cuminti. M-a asigurat ca va trece pe la fiecare in parte si va pune in fiecare pachet si o bucatica din sufletul meu.Primiti-va cu drag cadourile si bucurati-va de Craciun. Si nu uitati ca in fiecare cadou veti gasi parte din gandurile mele de bine!La multi ani, dragii mei!



iti multumesc regina25 pentru faptul ca mi-ai inseninat dimineata:)

pentru ca-mi e dor de cultura..vor urma si alte nume

Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres"


"Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu'ils qualifient d'abstrait est ce qu'il y a de plus réaliste, ce qui est réel n'est pas l'apparence mais l'idée, l'essence des choses."


„Am slefuit materia pentru a afla linia continua.
Si cand am constatat ca n-o pot afla,
m-am oprit; parca cineva nevazut
mi-a dat peste maini

luni, 14 decembrie 2009

iarna si bucuriile mici

Pentru prima oara poate,nu m-am mai grabit sa ajung la munca..nu mai era ger si ningea..vantul imi ciufulea parul si nu m-am suparat.am ridicat privirea si intr-adevar,venise iarna.nu mai simtisem de mult fericirea simpla,bucuria ca ninge.

cu parul valvoi zambeam asteptand 42ul si cantam in gand have you ever seen the rain..(una din putinele melodii care chiar ma face sa uit de orice suparare)

marți, 8 decembrie 2009

in plan

ca sa termin anul cu respect fata de mine mai trebuie:

sa citesc 2 carti bune
sa merg la teatru
sa-mi iau permisul
sa fac un om de zapada mare mare..daca o ninge
sa duc bomboane la orfelinat-jucarii am dus

cat despre celelalte planuri..indeplinite pe jumatate sau sfert..
din 114 picturi am vreo 15
cartea merge greu dar iese bine,
fumatul e un viciu necesar..oricum le-am mai rarit si fumez cele mai slabe tigari de pe piata,
copacul nu l-am plantat dar am plantat flori si chiar m-am chinuit cu ele(mai ales cu un cactus de 1m jumate plin de tepi MARI caruia i-am schimbat pamantul)..se pune?pescarusii sunt bucurosi ca au ce manca de pe pervazul meu dar inca nu bat cu ciocul in geam sa ceara-acolo vreau sa ajung,
tinand cont de faptul ca e criza,stransul banilor pentru egipt a fost cam dificil dar am o idee spre unde sa indrept putinul strans.

E cam devreme sa vorbesc despre concluziile acestui an..caci a mai ramas destul timp sa trag si altele(concluzii caci despre ele este vorba:)) )

daca cineva se intreaba de ce am schimbat numele blogului..pentru ca acel nume si-a indeplinit sarcina si mi-a adus inapoi o prietena pe care nu mai aveam nici o sansa sa o gasesc.."scrisoare pentru tine si sufletul meu" era numele cartii pe care ea,prietena mea voia sa o scrie.

cam asta e..pauze lungi de scris n-am sa mai fac.