Nichita Stănescu
--------------------------------------------------------------------------------
Ce bine că eşti
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
x plus y totul la patrat
Acum 13 ani
E bine.Oamenii si culorile m-au speriat mereu si daca nu ma apuc de ce mi-e frica n-am sa reusesc niciodata.Asa ca incercam.
Pentru ca mi-am promis c-am sa termin la un moment dat am sa si scriu azi.Asa,sa ma umflu singura in pene;nu doar pictez ci si scriu cine mai e ca mine?:))
Cand am sa termin cartea am sa-mi public si lucrarile..Toate!!..oriunde oi putea..s-apoi am sa-mi gasesc pasiuni care nu dureaza atat de mult pana la rezultat.Am zis!