viziuni in copac

bineinteles la tulcea,noaptea in pat..nu aveam draperii nici perdele asa ca puteam sa vad din pat cerul liber si copacii din spatele blocului.privind pe geam vad in copac ceva mare si alb miscandu-se..am privit cevaul alb consternata vreo doua minute bune incercand sa descopar ce e...si ma uit si imi reglez privirea obosita si impaienjenita de var si multe altele..o bufnita enorma de vreo jumate de metru alba imaculata statea si ea saraca in copac ca tot omu(sau ma rog ca orice bufnita)..se ciugulea sub aripa se intindea misca..incercam s o vad mai de aproape..ma uimea maretia ei..nu puteam sa imi cred ochilor..o bufnita alba enorma..ma intrebam cat de rare or fi si ce o cauta chiar in spatele blocului meu..m-am ridicat intr-un final din pat sa o vad mai de aproape..am deschis geamul si stupoare...bufnita mea minunata era de fapt o imensa punga de ceolofan alb..sa fie imaginatia mea bogata sau nu am vazut bine...

mi-e dor de mangaieri in palme si de sarutari de ochi,de privit marea imbratisata si de intepat de scoici..mi-e dor de bine si de liniste,mi-e dor de pima cafea in centrul vechi si de moschee,mi-e dor de citit carti si de invatat lucruri noi in fiecare zi.mi-e dor sa mi se spuna rostule si mi-e dor sa fiu privita cu lumina..mi-e dor si simt ca ma irosesc..
dar renovarea se va termina si am sa pot
am sa fac tot ce imi urla sufletul,am sa-mi mangai inima si am sa-mi linistesc spiritul...am sa ma regasesc

imagine vizuala
in cuvinte
haiku