haiku

zbor de lilieci
din vechea clopotnita
rasuna toaca


stanca tacuta
vorbeste numai atunci
cand e singura

raul serpuind
in mijlocul naturii
un singur om

ana..ceea ce nu puteam publica

Aceasta este povestea Anei,o fata simpla care incearca sa inteleaga iubirea si sistemul ei de functionare.Ana a crescut intr-o familie normala,nici saraca nici bogata,nu i-a lipsit niciodata nimic dar intotdeauna se simtea singura.spera ca orice fata sa intalneasca un baiat care s-o iubeasca,s-o respecte si s-o duca la altar...
la 16 ani toate prietenele ei aveau un iubit de ceva vreme si stiau deja ce inseamna sa faci dragoste..si ea stia,chiar mai multe decat ele dar numai teoretic pentru ca practic nu gasise persoana potrivita..si uite asa intr-o zi s-a gandit ea ca e pregatita sa renunte la virginitate.nu avea prieten dar era o fata frumoasa si avea de unde alege..asa k a ales..un barbat pe care il stia de ceva vreme,i se parea dragut dar nu se gandise niciodata ca acela ar fi primul din viata ei.asa ca s-a intamplat..
nu i-a parut rau,chiar s-a simtit eliberata ca de o corvoada,si se bucura ca nu va trece niciodata prin momentul prin care prietenele ei deja trecusera si anume despartirea de barbatul care le-a facut femei
prima iubire se spune ca nu se uita niciodata..probabil ca asa e.prima iubire a anei a fost un baiat cu ochii verzi.l-a iubit si timp d aproape 2 ani au avut o relatie frumoasa plina de mesaje romantice si drumuri intre cele 2 orase in care stateau..distanta dintre ei era grea si pana la urma a devenit de neindurat..s-au despartit..
a doua iubire a fost altfel..se simtea matura si parca stia deja cu ce se mananca iubirea..suferea,ierta,calca,spala,plangea pentru el si din cauza lui..l-a iubit mai mult decat credea ea ca poate iubi..deja era altfel de iubire..mai profunda..dar suferea si inca spera si credea ca oamenii se schimba..ca oamenii buni pot fi rai si cei rai se pot transforma in oameni buni..stateau impreuna si ea se sufoca..la sfarsitul relatiei il iubea atat de mult incat il ura..iar intr-o zi s-a intamplat CEVA a simtit ca se poate si altfel..EL i-a spus ca oamenii nu se schimba,ca indiferent de cat s-ar stradui,oamenii sunt in esenta buni sau rai si nu se pot schimba...nu i-a dat dreptate chiar in acel moment...in schimb i-a acceptat ajutorul si dragostea..

treia iubire a anei era calma,calda si cu suflet..descoperise zenul iubirii dar nu intelegea inca de ce si cum poate inca sa creada ca oamenii se schimba...a pus zahar peste o rana deschisa iar rana a facut puroi...adik a plecat de langa cineva pe care il iubea inca si a incercat sa uite spre binele ei de el..dar nu a asteptat sa nu il mai iubeasca..sa treaca iubirea,sa se vindece rana..si si-a pus inima in mainile noii iubiri...sentimente amestecate de iubire,parare de rau,fericire,avea in suflet..nu mai sta ce simte,pentru cine..mult timp au suferit toti 3.si ea se simtea vinovata de tot..ii venea se renunte,sa plece,sa fuga sa nu mai vada nimic si pe nimeni,voia sa planga tot restul vietii..dar viata nu te lasa sa faci ce vrei..asa ca ana traia in continuare sperand ca mintea ei se va limpezi..si asa a fost..a uitat ce-a de-a doua iubire si acum era fericita..vedea ca se poate,ii era cald si bine in bratele lui si pentru prima data se simtea linistita...el a facut-o sa se simta mai mult decat o printesa,a numit-o sayadinna,a lasat-o sa ii atinga sufletul,ba chiar a invatat-o sa faca taieri cu sufletul lui,a dus-o unde linistea iti povesteste cum s-a nascut marea,a invatat-o ce inseamna muzica din rai,i-a pus pensula in mana si i-a spus picteaza!iar ea l-a ascultat si a pictat ferestrele si peretii casei,i-a spus vindeca-te!iar ea a sculptat o piramida si o cobra foarte urate si stangace dar ea iubea tot ce facea iar el o adora vesela.anei ii era bine si iubea cum nu iubise pe nimeni..in alt fel decat iubesc oamenii simpli..iubea cu mintea,cu sufletul,cu trupul,cu palmele si cu ochii..iubea fiecare bucatica de piele din el...dar cum nici o iubire nu e perfecta a inceput sa se simta singura..atat de singura cum se simtea la16 ani..si-i era teama ca are sa piarda din nou ceea ce iubea mai mult decat orice...pentru ca ana intotdeauna si-a dat tot sufletul celui pe care il iubea..ana a murit.brusc din motive necunoscute..poate odata va reinvia

scriu..

se spune ca atunci cand iubesti trebuie sa si ierti,sa accepti defectele persoanei de langa tine,sa ai incredere si sa fii alaturi de ea atunci cand are nevoie.dar pana cand?oare iubirea inseamna sa uiti de tine?de principiile tale si sa suferi in tacere iertand la nesfarsit?oare iubirea inseamna sa inchizi ochii la tot ce te doare si nu iti convine?

iubirea nu inseamna oare sa fi fericit?sa cunosti pe cel de langa tine ca pe propria ta palma?e adevarat ca misterul trebuie pastrat si ca mici secrete descoperite zi de zi aduc o lumina noua in orice relatie..dar secretele monstruase si rele nu au ce cauta daca vorbim de iubire..

sa iubesti nu inseamna oare sa te trezesti si cum ai deschis ochii s te intrebi de ce nu e langa tine?si sa-ti fie dor cat timp pleaca la magazin?sa-i lumineze si sa-i rada ochii cand te priveste?

iubirea nu inseamna sa-ti sarute defectele si sa-ti spuna ca esti perfect?sa te priveasca cu drag cand dormi si sa te mangaie?

mi-a spus de curand cineva ca oamenii pentru care merita sa plangi nu te-ar face niciodata sa plangi..deci cei pentru care plangi nu merita lacrimi..

eu plang mereu de cateva saptamani..si ma rascolesc ingrozitor aceste vorbe..si mai rau e ca am inceput sa plang fara lacrimi..plang doar in mine,incet,tare,urlu,de dor,de dispret fara de mine sau altii,de ciuda pe mine..am ajuns sa cred ca ma urasc si ca nu-mi doresc fericirea,tind sa trag concluzii urate despre ceea ce se contureaza a fi persoana mea..

parca cineva din mine ma afunda mai adanc si mai adanc in tristete..ma simt o infinitate de persoane iar vocile lor ma cearta mereu ca nu fac bine,ca am sau nu dreptate,voci contradictorii care ma zapacesc caci isi spun fiecare parerea si se cearta intre ele(schizofrenie?am sa caut mai multe detalii)

uneori imi imaginez despre mine ca am innebunit..si ma vad la un azil de nebuni imbracata in ceva alb imaculat pana in pamant in fata unui sevalet pictand vartejuri si cascade de ganduri si senzatii,picturi magnifice pe care le-ar privi ingrijitorii azilului si ar da tristi din cap compatimindu-ma..iar eu in nebunia mea as rade de ei cu superioritatea unui nebun care a inteles in sfarsit rostul..rostul pe care numai geniile l-au inteles atunci cand si-au pierdut mintile

imi mai imaginez ca ma satur si plec.plec in lume,muncesc cate o luna in fiecare tara si ajung in locurile in care mi-am dorit mereu sa ajung..sarut nisipul de la baza piramidelor si-mi gasesc linistea meditand rezemata de pietrele lor,ajung in satul uitat de lume din cea mai indepartata si inaccesibila parte a japoniei unde un batran mic isi saruta katana dupa ce-si termina taierile anuale..el imi va spune ca nu intotdeauna soarta decide pentru mine,am sa strabat marele zid chinezesc si am sa ma gandesc ca toate culoarele lui ca si toate drumurile pe care as apuca la un moment dat in viata duc in acelasi loc:la sfarsit
si vreu sa ajung in damasc pentru ca intotdeauna mi-a parut un loc incarcat nu neaparat de istorie cat de senzatii..cred ca acolo spiritul meu de cautator de comori si-ar regasi linistea
si-am sa ma simt atat de mica si neinsemnata in fata marelui canion

cel mai urat lucru pe care mi-l imaginez este sa stau,sa stau asa cum sunt si-mi astept soarta..soarta care-mi face ce vrea si-mi sluteste sufletul,care nu ma lasa sa pictez,doamne de cate ori am luat pensula in mana si am zis gata!imi revin,de atatea ori am pus-o la loc fara sa pun culoare pe ea..nu pot..am gol in minte si in suflet..in schimb ma visez pictand si ma trezesc atat de trista ca a fost doar un vis..

VREAU!VREAU sa fac ceva cu viata mea,sa o schimb si sa-mi fie bine,sa-mi linistesc sufletul macinat pe nedrept de tot ce ma inconjoara si de interiorul meu prost modelat..se spune ca omul este creatia cunoscutilor si necunoscutilor lui,psihicul unui om se construieste cu caramizile intamplarilor traite...ei bine fundatia psihicului meu e ca si piramidele in schimb ce s-a construit dupa cei 16 17 ani in care s-a turnat fundatia e un dezastru..cred ca ceea ce tine in picioare psihicul meu sunt cateva schele care insa nu pot sustine atata greutate mult timp..si simt ca daca nu daram tot ce nu este bine construit am sa stric si fundatia..dar sa darami ceva cu care te-ai obisunuit atata amar de vreme..iti trebuie un impuls clar..un buldozer care sa darame tot pana la baza.sa duca toate caramizile la o distanta sigura astfel incat sa le poti vedea si analiza pentru a vedea greselile facute la constructia anterioara..
oare cum fac rost de un astfel de buldozer?

amar in gura

asta simt..vine din inima mea amara care nu poate niciodata sa vada clar nimic..di amareala curge si din creier si imi inunda ochii care plang..plang si nici ei nu vad clar..oare cand imi va trece starea asta?si mai bine..oare cand va disparea amareala detot?sa fiu linistita si impacata cu soarta mea si sa-mi fie bine cu mine,sa-mi placa iar ce vad in oglinda nu sa-mi vina sa o sparg si sa urasc persoana din ea?am nevoie de calm si liniste..eu cu mine..vreau sa ma regasesc in mine caci m-am ratacit..si m-am ratacit atat de tare incat ma tem ca nu prea mai stiu ce sa caut la cat de mult am stat ratacita..nu mai stiu cum arata eul la care as vrea sa ajung..as vrea s fie un vis urat..si sa ma trezesc pictand si cineva din spate sa-mi spuna..in sfarsit te-ai intors,sayadinna mea:(((((

nu pot publica

am scris o poveste despre o fata..o poveste despre viata ei,despre cum a iubit ea si cum a trait..la un moment dat mi am aprins o tigara si am recitit ceea ce scrisesem pana atunci..era vorba de mine si la sfarsit murisem...nu pot publica povestea asta pentru ca in ea am murit si nu am ajuns in ziua de azi..e trist sa iti dai seama ca la un moment dat in viata ta te-ai schimbat atat de mult incat nu te recunosti..

depresie

mi-e dor sa fiu fericita,sa rad si sa alerg..mi-e dor de zilele in care ma trezeam zambind fara motiv iar eu nu ma trezesc niciodata zambind..mi-e dor sa fiu mangaiata si p-rivita cu drag si dor,sa fiu sorbita din priviri si sa ma simt iubita..daca stau bine si ma gandesc nu am pe nimeni..sunt singura..si unicul suflet care se uita la mine e catelul meu..dar eu il reped mereu si-i spun da-te jos din pat...ma simt fara suflet si plang si vreau mangaiata si alinata,doar depresia ma strange in brate cu putere....vreau o palma calda sa-mi stearga lacrimile care nu-s amare sunt doar sarate si vreau s fiu imbratisata pana ma sufoc..vreau ca perna sa nu mai miroasa a lacrimi ci a rece si alb asa cum miroseau pernele cand eram mica si plapuma sa fie grea si sa mor de cald cand ma invelesc..acum oricat de cald ar fi afara mie mi-e frig din suflet..in capul meu ninge iar eu urasc zapada chiar daca e rece si alba ca pernele copilariei mele..as vrea sa dorm si cand ma trezesc sa fiu iar copila,sa ma urc in copacii din spatele blocului si sa mananc corcoduse,sa-mi julesc genunchii si seara sa stau jos rezemata de bloc pe asfaltul cald,sa privesc cum rasar stelele si sa ma gandesc la extraterestrii asa cum faceam atunci..mi-e dor sa fiu copil si sa sufar doar cand mama ma trimite la culcare cand nu mi-e somn si vreau sa citesc sau cand mi-e dor de soramea...ce simple sunt suferintele cand esti copil..plangi cand te bati cu copii de la bloc,cand iei o nota mica plangi de ciuda k mama o sa te certe,plangi de dorul surorii mai mari plecate de prea mult timp

acum plang din orice si fara motiv..de ciuda,de dor,de stres,de iubire,de ura,de prieteni falsi,de singuratate,pentru pisica pe care a calcat-o o masina sau pentru puiul de vrabie inghetat din parc

nu mai pot trai asa..fara eu..ma simt goala..unde mi-o fi eul?eul puternic care rade de plans si de tristete?care ma imbarbateaza cand mi-e greu si ma face sa ma tin in brate singura,sa-mi sterg lacrimile si sa ma ridic de jos sa privesc in fata...imi aduc aminte mersul acelui eu..cu capul sus,privirea plina de forta si siguranta,cu buzele vesele...acum merg repede si apasat.cu ochii in pamant si capul intr-o parte,ferindu-ma de sagetile ochilor ce trec pe langa mine..sageti rele venite din priviri goale..oameni fara suflet..vreau fericire si imi vreau sufletul inapoi..unde si cand m-am pierdut oare?

muzica si minte

intru in sunete,le vad cum isi duc viata efemera..se nasc traiesc,mor..pe parcursul scurtei lor vieti muzica se bucura,plange,doare,suspina,..toate melodiile frumoase sunt triste..sau majoritatea..ascult acum un radio d pe net gasit intamplator..radio jazz sau ceva de genul..e piesa care canta acum e un mix de jazz cu pian..e dureroasa..si sunt trista ..o tristete constructiva care ma face sa gandesc prea intens..si de fapt e distructiva ma afunda in partea mea melodramatica..acea parte din mine care cauta mereu partea urata si rea a lucrurilor,a oamenilor,a vietii..asta e partea p care incerc s o reneg..s o uit,sa o scot din mine..muzica asta te poate darma sau ridica intr-o secunda..la primul acord al unei piese care imi aduce aminte de o situatie,un loc,o persoana,o perioada...ma inalt de fericire..sau..sau nu...

restante

cel mai urat cuvant pe care il rostesc in ultima perioada..restantele sunt urate si rele..ca niste muste mici si negre care te streseaza cand ti-e lumea mai draga..si nu intarzie niciodata sa apara..fie ca sunt restante la facultate,la intretinere,rate sau altceva restantele nu te lasa in pace...si stii k trebuie sa le rezolvi repede pentru ca altfel isi cheama si surorile numite penalizari
am cateva restante la facultate..fie ca nu m-am dus la examen sau l-am picat tot restanta se numeste si e la fel de enervanta ca orice restanta...stres,chitante,pune mana si invata,cozi pe la caserie,birourile inchise pe dinauntru pt ca respectivii profesori nu vor sa fie deranjati de la cafea sau eventual manechiura..da chiar am vazut un dizolvant si o forfecuta langa dosarele de inscriere..biblioteca nu are carti,cursurile de pe net sunt afisate gresit sau incomplet,toata lumea te priveste ciudat ..ce o cauta aici in perioada de restante?

orgasm mental

ma inalt,ma afund,zbor,cobor,cad,plutesc,alerg in minte..mintea e goala ca un lan de grau inalt pana la mijloc iar din cand in cand 2 maci blanzi imi sar in ochi atunci cand indraznesc sa ii deschid.e zen aboslut cu liniste si calm cu haos imbratisate..imi tipa carnea,imi arde pielea,imi sfasie stomacul,imi lesina inima de la amalgamul de senzatii simtite pe fractiune de secunda..nu-mi intra aer imi piept si nici n-as vrea sa intre,pot sa mor simtindu-ma asa..cer indurare si nu vreau sa primesc ma doare atata placere si ma doare de atata fericire..stoarsa de ganduri si regrete am mintea goala.. doi maci blanzi imi invadeaza fiecare gram al materiei cenusii..ascult linistea chi-ului curgandu-mi prin vene,inima pamantului bate deasupra mea,privesc cu ochii inchisi atingerea ploii pe pleoapesi buze,urzeala de dumnezeu tin in mana..miroase a rai,simt vantul fierbinte si sacadat in urechea mea..nu pot sa ma abtin..urme de rogojina pe spate

gheisha

o adevarata gheisha poate opri un om in loc numai cu o simpla privire

praf de vise

dau o raita prin cer..cerul meu e creierul meu partea aceea pe care nu o vizitez des..si o dau uitarii de multe ori cand sunt cu oamenii..acum o vizitez si ma retrag intr-o camera cu un sevalet mare pus intr-un colt iar pe el panza se picteaza singura si isi schimba culorile ca intr-un malaxor de culori si idei.eu stau in coltul opus al sevaletului si privesc umbra pe care o face un bonsai peretelui..vad un pat mare care nu are picioare e pus parca direct pe un covor de puf sau de nori si miroase a mosc si a lavanda..se aude un greier si o muzica dureroasa de afara ..vad o forma dreptunghiulara din lemn maro inchis care are intr-un capat o perna imensa din vata de zahar ..acolo e locul unde de obicei mintea mea se odihneste scriind si privind afara pe geam..sunt in capul meu iar geamul e ochiul meu..celalalt ochi este in alta camera din capul meu dar nu as pleca de aici sa vad ce gasesc in camera cealalta..ma simt bine aici in nelinistea de sunet de greier si muzica dureroasa..vad o piramida mica si un bol verde crud cu nisip..e nisip de pe dune...imi trec degetele prin el si ca printr-o gaura neagra ma trezesc acolo in mijlocul pustietatii pe o duna fierbinte si primitoare..privesc in jur si vad o sfera verde ce are inauntrul ei mai multe sfere..pare sculptata si nu inteleg cum a fost facuta..ca un suflet..in interiorul ei e o lume mica de oameni mici si normali care traiesc in pace intr-un sat cu casute mici si curate,cu flori colorate la ferestre si gazon in fata curtii.toate casele sunt la fel iar copii se joaca cu tigrii..par niste calugari mici,buddhisti,rasi in cap si imbracati in alb..si totul e atat de curat..
m-a inghitit un vierme de nisip si am murit dar ma transform in pescarus si le fac oamenilor in ciuda jucandu-ma cu aerul..si marea..zbor iar varful aripilor imi atinge apa..doi tineri de pe mal ma invidiaza..se tin in brate si sufera impreuna ca nu-si gasesc eurile..ca se simt goi si inutili se simti batrani si sfarsiti....intru in apa

iar in melansa albastra si atat de placuta din jurul meu gasesc delfini vorbind si un baran mai batran decat toti batranii pe care i-am vazut pana acum,el ii priveste trist.e paznicul apelor si e singur de mii de ani..spune ca s-a trezit intr-o zi pe malul unui tarm,cu fata in nisip si a intrat in apa iar cand a iesit la suprafata tarmul disparuse..de atunci el cauta tarmul acela perfect crezand ca acolo se va gasi pe el insusi linistit

senzatie de pui de zeu

eram constienta de tot,de unde eram,cu cine dar timpul parca se tara iar fiecare senzatie se amesteca cu alta si imi umpleau creierul de ganduri..fiecare idee se desira ca dintr-un piept de pui,fiecare firisor de carne era o idee cu mii de intelesuri..speram sa inteleg ceva,sa-mi aduc aminte cand ma voi trezi,aveam impresia ca sunt pe cale sa descopar adevarul absolut,nirvana,pe buddha sau ce sa va intampla cand se vor ciocni faimosii neutroni..ma simteam geniu,un geniu cu dureri de cap care nu se poate concentra la proiectul sau dar stie foarte bine ca e in stare sa il duca pana la capat..ii auzeam pe ceilalti si ii vedeam goi,goi de suflet de sentimente..incercau sa nu se dea de gol,se credeau zei,dar zei mai mari decat orice din imaginatia lor minuscula..din saracia sufletului lor..daca s-ar fi vazut pe ei insusi

eu doar la asta ma gandeam..la inauntrul meu la sufletul meu..credeam ca am sa aflu cine sunt si sensul vietii mele..eram undeva sus..dar ma simteam cu capul in jos si o adiere cu miros de iarna parca ma incalzea in loc sa ma racoreasca..ascultam senzatiile si miroseam simturile,,totul era altfel decat normal si nu puteam sa ma ridic..vedeam si visam..ma simteam prorooc si iuda....

cand ei vorbeau ascultam fiecare cuvant si incercam sa ii vad subantelesurile,ca in clasa a 12-a la comentariul unui esei sau al unei poezii de ion barbu sau bacovia..desfaceam firul ficarui cuvant dar nu in patru ci intr-o mie de sensuri si analizam fiecare persoana dupa fiecare cuvant simtindu-i frustrarile..fiindu-mi mila de fiecare in parte ca au un suflet atat de gol,fara esenta,fara vise fara ganduri..cu totii erau goi..

imi aduc aminte ca la un moment dat am reusit asa cum vedeam in filme sa ma uit la oamenii de langa mine fara sa ii aud,doar ii vedeam cum vorbesc,gesticuleaza incearca fiecare sa fie primul din conversatie..niciodata nu ma putusem detasa de sunete pt ca imi place sa aud,sa primesc sunetele in mintea mea pt a le analiza..acum puteam sa vad totul detasat,parca nu mai eram eu..si ca un om dinafara ma vedeam si ma criticam,poti mai mult ii spuneam mie atunci..esti atat de delasatoare si de lenesa..esti un suflet de zeu si-ti e teama sa iti deschizi aripile ca sa zbori..imi era mila de teama mea de a spune..de aceea nu ma amestecam in discutiile lor,celor care erau langa mine..ma simteam in plus..nu aveam ce cauta in grupul de oameni goi si fara vorbe pline de intelesuri ascunse cum mi-as fi dorit sa aud..

acum eram doar eu,ma simteam eu si imi era bine..am realizat atunci..ca sunt singura..ca nu exista vreun pui de zeu care sa inteleaga ascunzisurile mintii mele..dar eram impacata caci aflasem raspunsul..nu mai e nimeni..sunt singura intr-o lume de oameni goi,fara esenta si fara pic de subanteles,care isi lasa tot golul la vederea celorlalti pentru ca oricum toti sunt la fel si nimeni nu observa ce le lipseste lor..esenta de suflet..ma gandesc ca e ca un abur mov amestecat cu nisip intr-o sticluta mica si transparenta..si esenta asta de suflet miroase a viata..asa cum atunci cand te doare o rana proaspata simti mirosul si gustul de durere pe buze..

imi place

albastrul,sa ma plimb prin parc cautand lucruri nevazute de altii,sa vad bartanei carunti cu fete ridate si sa imi imaginez povestea vietii lor,sa ma duc pe plaja sa privesc marea ore in sir si sa vorbesc cu mine,sa urc in turnul moscheii si sa plang,sa caut intelesuri ascunse intr-un zbor de frunza,sa sarut un boboc de floare si sa plec de langa el imaginandu-mi ca va inflori datorita sarutului meu..

sayadinna..

dune-frank herbert..sayadinna este cuvantul care imi tulbura sufletul..este cea care transforma otrava in apa pentru fremeni..

castanele partea a 2-a

ma gandeam la castana aia care mi-a cazut in cap ..oare voia sa imi spuna ceva?maine ma duc sa culeg castane..si am sa imi fac nu doar cercei ci si un inel si o bratara si un fel de lantisor sau colier de castane..mie oricum nu imi plac bijuteriile..dar castanele nu por fi considerate bijuterii deci asta am sa fac..

carrefour..sau carefur

simteam ingrozitor nevoia sa ies din casa..am iesit si mi-am zis ma duc la carefur:Pajunsa acolo am intrat la bric sau brick..am zis k gata acum e momentul sa cumpar seminte de lavanda..sa le plantez in 100000 de ghivece mici si cand se vor face mari am sa am casa plina de pufuleti mici,mov si frumos mirositori..impacata cu faptul ca nu am gasitlavanda am luat alte seminte..nu stiu cum se numesc dar sunt colorata si am sa le plantez chiar azi..am vazut la bric o gramada de flori si copacei si bonsai..mor dupa bonsai..as fi vrut sa imi iau unul dar nu am gasit nici unul care sa imi zica ia-ma pe mine ca sunt frumos..mi se pareau falsi toti..parca erau bonsai neseriosi..niste caricaturi de bonsai..
am iesit de la bric si am intrat la carefur..primul lucru pe care l-am vazut mi-a lasat gura apa..tarta cu afine..am inghitit in sec si am plecat cu gandul sa imi cumpar cand ma intorc..
si iata-ma!in fata a sute de rafturi cu tot ce ai putea sa iti imaginezi,colorat,frumos mirositor,aranjat..mmm o incantare..bineinteles ca prima data m-am dus la carti..si mi-am ales una..dupa ce o citesc am s scriu despre ea..daca merita..si mi-am cumparat o lumanare mare si frumos mirositoare pe care am s-o pun in baie si am s-o iaugurez cand am sa fac baia mea sfanta si saptamanala de rasfat cu lapte si miere si petale de flori
si mi-am luat acuarele si pensule ca sa ma apuc din nou de pictat ca am fost o lenesa si nu m-am mai ocupat de placerea sufletului meu de multa vreme..bineinteles ca nici la carefur nu aveau seminte de lavanda..mi-am spalat ochii cu culorile covoarelor,farfuriilor,jucariilor,hainutelor minuscule pt copii,lumanarilor parfumate asezate exact in ciuda mea ca un curcubeu,..si am plecat sa mananc minunata prajitura cu afine acasa..nu a fost chiar atat de buna chiar daca arata ca o nirvana de mancat..
aa..si in sfarsit mi-am luat acumulatori si cablu pt aparat..acum am sa pot poza orice gandacel care de frig se ascunde intre doi muguri asa cum am vazut azi unul,si orice pisica portocalie care isi pupa puii fara ochi in timp ce ei beau lapte de la mama lor

toamna

azi m-a batut natura.un artar mi-a dat o palma peste ochi..si l-a ajutat si vantul.mi-am luat frunza de pe ochi si am vrut sa o cert,o tineam de codita si cand sa ii zic ceva a fugit..a ajutat-o vantul sa fuga..si mi-a cazut o castana in cap..una mare,si grea si m-a durut rau..cred ca am si un cucui
imi imaginez cum ar fi daca toti copacii ar avea in loc de frunze palme..manute mici..si in loc de muguri pumni minusculi de copii..sa te uiti in jur si sa vezi numai palme in copaci..asa nu as mai avea nevoie de mangaieri..as cobora in parc sau chiar in fata scarii si m-asi lasa mangaiata de palmele copacului,nu mi-ar spune nimic copacul,m-ar asculta si m-ar mangaia ore in sir..si eu i-asi imbratisa trunchiul..dar ce m-as face iarna?cand copacii nu au frunze?adica palme?
stiu!m-as duce langa brazi si brazii ar avea in loc de ace degete..si degetele mi-ar sterge lacrimile si mi-ar da parul din ochi..

melcii greierii si gandacul rosu

am uitat de melci.
am vazut azi o multime de melci pe plaja cand urcam faleza..erau mici si albi si erau o multime..o multime mare..erau agatati de tulpinile buruienilor,erau pe jos,pe jos,stateau,dormeau,discutau,fumau,mancau..m-am aplecat sa aud mai bine ce vorbeau dar au tacut..cred ca ma vazusera..in schimb greierii nu s-au sfiit..ai au cantat in continuare de cand am ajuns pe plaja pana am plecat
cred ca aveau ora de canto..sau poate vreun spectacol..cantau in cor si nu falsa nimeni,cantau pe mai multe voci si nu faceau playback..iar melcii nu se uitau urat unii la altii si nu susoteau pe la colturi despre hainele aluia sau masina celuilalt.
cu totii se intelegeau bine..asta mi-a spus gandac rosu cu ochelari negri pe spate..eu nu i-am auzit ce vorbeau
se pare ca toate gazele se inteleg bine intre ele..si toate au acelas statut social..

dor de albastru

mi-e sete,mi-e dor de albastru,nu ma pot satura,ochii imi cer albastru,imi cer un cer ce nu il vad,albastru de suflet,albastru de viata,albastru de dor

castanele

ma intorceam acasa prin parc..ce a mai ramas din parc..dupa ce s-a construit city park mall...sau city park distrus ii spun eu..ma rog..ma plimbam p una din alei..si ma striga o castana..era singura,pe jos..mi-a spus sa o iau acasa..pe aceeasi alee m-a mai strigat o castana..hei!tu,spuse ce-a de-a 2-a..ia-ma de jos si iti dau o idee!
am luat-o de jos si am sters-o de praf..mi-am spus ce castana urata..(era cam deformata fata de prima)dar mi-am adus aminte vorbele ciuva..nu e urata..are personalitate..
asa spusesem acum ceva vreme despre o pisica maronie cu o pata mare si neagra pe un ochi parca era pisica pirat...ce pisica urata!nu e urata,are personalitate!
ce-a de-a 2-a castana mi-a spus..fa-ne cercei..nu e greu iti trebuie doar agatatori pentru noi si vei avea niste cercei unicat..si asta am facut:)
morala:nimic nu e urat,e doar diferit

INCEPUTUL..

Venisem aici sa-mi adun gandurile,sa compun,sa creez,sa ma regasesc si odata ajunsa aici..hmm..o apa limpede cum nu mi-a fost dat sa vad de prea mult timp..si scot aparatul sa imortalizel minunatia si el..na..nu vrea.face 2 poze si hsss,hss se trage dispozitivul inapoi..il inchid il aprind de 2 3 ori,nimic
noroc ca mi-am luat 4 baterii imi zic zambind in gand..ii vin eu de hac aparatului..si ma apuc tacticoasa sa schimb bateriile.plus la plus minus la minus on,on..nimic,nu merg am dat 6lei jumate pe 4 baterii si am facut 4 poze..grozav,dar ma rog..trecem mai departe
plecasem de la facultate cu gandul sa vin aici sa fac poze,m-am ratacit printre vile colorate si blocuri turn tencuite cu sclipici,am auzit zgomote ciudate care m-au facut sa zambesc..strada pescarilor cred..in dreapta vile cu vedere la mare,in stanga blocuri turn cu vedere la mai mare;)) adica la etajele superioare..si cum mergeam eu cu capul in jos si putin intr-o parte aud un zgomot in blocul turn,sau 2 zgomote si-mi zic ha!ce frumos..un aspirator huruia groaznic pe la etajul 2 iar mai sus niste clopotei de vant se certau cu aspiratorul,sau poate vorbeau,sau poate cantau impreuna..insa zgomotul lor dadeau tare bine in urechile mele..si zambesc
plec mai departe..deja ma ratacisem si am ajuns pe o strada cu casa mici,as putea spune pitoresti dar cuvantul asta mi se pare ciudat pentru un cartier de pe malul marii..ma rog,niste casute mici si dragalase dar cu geamuri mici si urate iar in interiorul casutelor intuneric bezna..si nu stiu de unde vine mirosul asta de vinete la gratar..mm..
ei bine in sfarsit ajung la un trotuar care mi se pare cunoscut..parca da spre plaja..cobor grabita sperand sa nu ma insel,sa nu dispara marea pe care o miroseam si o si vedeam de fapt..am ajuns cu picioarele pe nisip..nu ma descalt si imi pare rau ca m-am incaltat cu adidasi si mi-am pus blugii astia grosi pe mine..off..si ce cald e..si ce bine..ce dor imi era de soare..de parca nu asi fi lucrat toata vara pe plaja..si merg..dar pana la plaja mea cu scoici mai e mult..ba nu mai e mult,ca vad deja stabilopozii..care fac un gang cu maldarul de pamant..niciodata nu mi-a fost teama sa merg singura pe nicaieri.nici noaptea nici ziua,de fapt,teama exista dar am avut mereu sentimentul ca sunt atat de puternica incat as putea dobori orice rau\facator\voitor..si mergand in gang,stiind ca numai 150 de metri ma despart de plaja mea..vad un tip gol iesind dintre stabilopozi..ops imi zic..si merg mai departe..eram obisnuita cu aparitii nud,e o plaja retrasa unde chiar poti fi tu..si cu tine daca vrei..si atat..dar se pare ca tipul nu voia sa fie singur..hai papusa sa ne jucam putin...yaaachh imi zic in gand si merg mai departe..cu un pic de teama maresc pasul..si imi dau seama ca tipul e inofensiv..dar nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb..oare chiar exista oameni care fac asta?oare chiar exista fete care ar fi zis ok!hai?...ma rog..
revin pe stabilopodul pe care scriu..si ma uit la apa asta..imi vine sa beau din mare,atat de limpede e..soarele imi bate in spate si imi da senzatia ca vrea sa sar in apa,parca ma impinge cu razele lui..soare cu viata
s-a prabusit un mic mal de scoici..s-a auzit ca atunci cand mai mica fiind scoteam sertarul(pe atunci imens)cu nasturi de la locul lui si inevitabil il scapam intotdeauna pe gresie..asa si scoicile amestecate cu alge atat de verzi si frumoase si crude....au pleoscait in apa..doamne ce apa curata..
ma uit in dreapta si vad o mana cu o undita catarate pe stabilopozi..oare ce prinde nenea ala?mi-am coborat ochii si am vazut un banc mic de mini-micro pesti.cred ca sunt vreo 20 mici cat o unghie de-a mea deci nu chiar mici dar tot mini-micro pesti sunt..colorati cu alb,albastru si negru,stau la baza unui picior de stabilopod..sau al unui brat de stabilopod?oare de ce stau acolo?ce asteapta?
bineinteles,scot aparatul sa le fac o poza..poate merge..se deschide..ii dau zoom ca sa ii vad prin obiectiv si se inchide..trebuie neaparat sa cumpar acumulatori..si un cablu sa transfer pozele din aparat in pc..off mereu am fost delasatoare cu treburile importanta
au mai cazut niste nasturi si parca dintr-o data nu ma mai simt asa de in siguranta cocotata pe stabilopod..au inceput sa vina valuri
oare sa ma duc acasa?as mai privi vreo 2 zile apa astacurata si spuma pe care o face cand se sparg valurile..spuma imi aduce aminte de o poveste care mi-a placut mult cand eram mica..cu o sirena..povestea spunea ca atunci cand mor,sirenele se transforma in spuma de mare
au mai cazut niste nasturi
privesc marea si vreau sa intru cu picioarele in apa.
am vazut o scoica mov,e atat de mov ca am impresia ca imi bubuie ochii..m-as apleca sa o iau dar valurile se succed cam repede si pun pariu ca pana ajung la ea o ia apa si o sa ma aleg doar cu adidasii uzi
imi vine sa rad..o scoica mov fugind in mare si eu cu adidasii uzi
i-as face o poza
gata!plec sa cumpar acumulatori si pamant pentru flori..am facut o rima:)
ma obsedeaza scoica asta,parca ma striga:stai!stai! eu sunt o scoica mov si merit sa iti uzi adidasii pentru mine..
zgomot de scoici strivite in spatele meu..ma intorc si vad un cutu vagabont..are zgarda..e maro si murdara..cutu are ochii galbeni si blanzi..oare se apropie?parca m-a auzit..a plecat si a intrat in apa pana la genunchii lui de catel..bea din apa marii(si lui i s-a parut irezistibila)si tuseste..se uita spre mine ca si cum m-ar certa..de ce nu zici ca e sarata?:P
am plecat acasa..
pa scoica mov