depresie

mi-e dor sa fiu fericita,sa rad si sa alerg..mi-e dor de zilele in care ma trezeam zambind fara motiv iar eu nu ma trezesc niciodata zambind..mi-e dor sa fiu mangaiata si p-rivita cu drag si dor,sa fiu sorbita din priviri si sa ma simt iubita..daca stau bine si ma gandesc nu am pe nimeni..sunt singura..si unicul suflet care se uita la mine e catelul meu..dar eu il reped mereu si-i spun da-te jos din pat...ma simt fara suflet si plang si vreau mangaiata si alinata,doar depresia ma strange in brate cu putere....vreau o palma calda sa-mi stearga lacrimile care nu-s amare sunt doar sarate si vreau s fiu imbratisata pana ma sufoc..vreau ca perna sa nu mai miroasa a lacrimi ci a rece si alb asa cum miroseau pernele cand eram mica si plapuma sa fie grea si sa mor de cald cand ma invelesc..acum oricat de cald ar fi afara mie mi-e frig din suflet..in capul meu ninge iar eu urasc zapada chiar daca e rece si alba ca pernele copilariei mele..as vrea sa dorm si cand ma trezesc sa fiu iar copila,sa ma urc in copacii din spatele blocului si sa mananc corcoduse,sa-mi julesc genunchii si seara sa stau jos rezemata de bloc pe asfaltul cald,sa privesc cum rasar stelele si sa ma gandesc la extraterestrii asa cum faceam atunci..mi-e dor sa fiu copil si sa sufar doar cand mama ma trimite la culcare cand nu mi-e somn si vreau sa citesc sau cand mi-e dor de soramea...ce simple sunt suferintele cand esti copil..plangi cand te bati cu copii de la bloc,cand iei o nota mica plangi de ciuda k mama o sa te certe,plangi de dorul surorii mai mari plecate de prea mult timp

acum plang din orice si fara motiv..de ciuda,de dor,de stres,de iubire,de ura,de prieteni falsi,de singuratate,pentru pisica pe care a calcat-o o masina sau pentru puiul de vrabie inghetat din parc

nu mai pot trai asa..fara eu..ma simt goala..unde mi-o fi eul?eul puternic care rade de plans si de tristete?care ma imbarbateaza cand mi-e greu si ma face sa ma tin in brate singura,sa-mi sterg lacrimile si sa ma ridic de jos sa privesc in fata...imi aduc aminte mersul acelui eu..cu capul sus,privirea plina de forta si siguranta,cu buzele vesele...acum merg repede si apasat.cu ochii in pamant si capul intr-o parte,ferindu-ma de sagetile ochilor ce trec pe langa mine..sageti rele venite din priviri goale..oameni fara suflet..vreau fericire si imi vreau sufletul inapoi..unde si cand m-am pierdut oare?