praf de vise

dau o raita prin cer..cerul meu e creierul meu partea aceea pe care nu o vizitez des..si o dau uitarii de multe ori cand sunt cu oamenii..acum o vizitez si ma retrag intr-o camera cu un sevalet mare pus intr-un colt iar pe el panza se picteaza singura si isi schimba culorile ca intr-un malaxor de culori si idei.eu stau in coltul opus al sevaletului si privesc umbra pe care o face un bonsai peretelui..vad un pat mare care nu are picioare e pus parca direct pe un covor de puf sau de nori si miroase a mosc si a lavanda..se aude un greier si o muzica dureroasa de afara ..vad o forma dreptunghiulara din lemn maro inchis care are intr-un capat o perna imensa din vata de zahar ..acolo e locul unde de obicei mintea mea se odihneste scriind si privind afara pe geam..sunt in capul meu iar geamul e ochiul meu..celalalt ochi este in alta camera din capul meu dar nu as pleca de aici sa vad ce gasesc in camera cealalta..ma simt bine aici in nelinistea de sunet de greier si muzica dureroasa..vad o piramida mica si un bol verde crud cu nisip..e nisip de pe dune...imi trec degetele prin el si ca printr-o gaura neagra ma trezesc acolo in mijlocul pustietatii pe o duna fierbinte si primitoare..privesc in jur si vad o sfera verde ce are inauntrul ei mai multe sfere..pare sculptata si nu inteleg cum a fost facuta..ca un suflet..in interiorul ei e o lume mica de oameni mici si normali care traiesc in pace intr-un sat cu casute mici si curate,cu flori colorate la ferestre si gazon in fata curtii.toate casele sunt la fel iar copii se joaca cu tigrii..par niste calugari mici,buddhisti,rasi in cap si imbracati in alb..si totul e atat de curat..
m-a inghitit un vierme de nisip si am murit dar ma transform in pescarus si le fac oamenilor in ciuda jucandu-ma cu aerul..si marea..zbor iar varful aripilor imi atinge apa..doi tineri de pe mal ma invidiaza..se tin in brate si sufera impreuna ca nu-si gasesc eurile..ca se simt goi si inutili se simti batrani si sfarsiti....intru in apa

iar in melansa albastra si atat de placuta din jurul meu gasesc delfini vorbind si un baran mai batran decat toti batranii pe care i-am vazut pana acum,el ii priveste trist.e paznicul apelor si e singur de mii de ani..spune ca s-a trezit intr-o zi pe malul unui tarm,cu fata in nisip si a intrat in apa iar cand a iesit la suprafata tarmul disparuse..de atunci el cauta tarmul acela perfect crezand ca acolo se va gasi pe el insusi linistit